Amintiri: bunicii

AmintiriBunicii erau 4. Câte 2 din partea fiecărui părinte. Locuiau la țară. În sate diferite. Orașele în care locuiau copiii le vizitau rar… Când li s-au născut nepoții s-au bucurat. Nepoții au crescut la bunici; unii mai mult, alții mai puțin.

Bunicii erau diferiți. O bunică făcea pâine în cuptor. Cealaltă bunică făcea prăjituri. Un bunic avea grijă de vie; celălalt bunic avea grijă de animale.

Gospodăriile bunicilor erau pline. Bunicii aveau găini și vaci. Ai mamei aveau un câine. Câinele fusese adus pentru una dintre nepoate. Când nepoții veneau în casa bunicilor, câinele era primul care-i auzea și alerga spre sat să-i întâmpine. Părinții tatei aveau și pisici. Numele lor, numele câinelor s-au șters din amintiri.

O bunică știa o poveste cu un prinț prefăcut în cerb. În casa celorlalți bunici o nepoată, care abia învața să citească, lectura o carte cu sfinți sau cu povești.

Când nepoții erau mici, bunicii nu păreau speciali. Toți copiii aveau bunici. Toți bunicii stăteau la țară. Toți copiii se duceau sâmbăta sau în vacanțe la bunici.

Când nepoții au crescut, bunicii au devenit speciali. Dar bunicii nu mai erau. Întâi s-au dus bunicii. Apoi bunicile. S-au dus în grabă, fără să dea cuiva de veste. Fără să-i lase pe copii sau pe nepoți să-și ia rămas bun.

Astăzi, copiii devin la rândul lor bunici. Nepoții au crescut mari. Unii au copiii, iar alții învață ori muncesc. Casa bunicilor e aproape întotdeauna goală. Dacă bunicii ar mai fi trăit, casa lor ar fi fost plină. Dar bunicii nu mai sunt. Pe ei i-au băgat în gropi adânci. Numele lor a fost scris pe cruci  și li s-au zidit morminte. Din când în când, copiii aprind lumânări în amintirea lor. Iar nepoții… nepoții se uită câteodată la pozele cu bunicii și încearcă să și aducă aminte.

Weekly Photo Challenge: My 2012 in Pictures

Cele mai bune fotografii ale anului 2012:

Weekly Photo Challenge: My 2012 in Pictures

Ani de liceu….

Dragi prieteni , cititori si restul…din acest moment mai avem oficial o luna de scoala.In acest moment este data de 1 mai 2012.Peste o luna anii liceului se vor termina si unii dintre noi vom lua viata in piept la propriu.Vom incepe o viata noua , plina de urcusuri si coborasuri…abia acum vom pasi cu adevarat in lume…cu zambete…cu lacrimi si poate cu pareri de rau…dar nu este timpul pentru nici macau una dintre aceste manifestatii….este timpul sa ne bucuram de faptu ca suntem tineri(nu uitati!!! tineretea nu este vesnica)…ca ne putem deschide aripile si putem zbura macar pana la cer daca nu pana la Soare.Anii de liceu au fost frumosi…plini de realizari..m-au ajutat sa ma transform sa devin EU.

Pentru ceea ce peste numai o luna se va transforma intr-o amintire si nu-si va mai face loc in prezent…ofer in aceasta clipa niste versuri…fotografii si cantece 

 Pe vaporul clasei a-ntaia
Ne-mbarcam cu totii voiosi
Si lasam gradinita draga
Celor mici si plangaciosi

De azi inainte sa tineti minte
Ca numai suntem prescolari
Suntem elevii clasea a-ntaia
Si fericiti ca suntem mari

 Gaudeamus igitur,
Juvenes dum sumus;
Post jucundam juventutem,
Post molestam senectutem
Nos habebit humus!

Vita nostra brevis est,
Brevi finietur,
Venit mors velociter,
Rapit nos atrociter,
Nemini parcetur.

Vivat academia,
Vivant professores,
Vivat membrum quodlibet,
Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore!

Asemenea florilor din copacul acesta…fiecare petala are propria-i frumusete…si intr-o zi vantul ii va oferi un drum doar al sau…dar pana atuni transforma copacul intr-o familie a tuturor…de la radacinile bine infipte in pamant si pana la florile care isi iau zborul din acelasi copac…fiin mereu altele…la fel de frumoase …dar mereu altele