Obiective turistice vizitabile Baia Mare

1. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie

2. Muzeul de Artă

3. Muzeul de Etnografie și Artă Populară

4. Muzeul Satului

5. Muzeul de Mineralogie

6. Bastionul Măcelarilor

7. Turnul Ștefan

8. Piața Cetății

9. Centrul Vechi

10. Biserica „Sf. Anton”

11. Colonia Pictorilor

12. Planetariul Baia Mare

13. Galeria de artă UAP

14. Galeria de artă „Golden Gallery”

15. Galeria de artă Oliver Thurman

16. Parcul Municipal „Regina Maria”

17. Parcul „Mara”

18. Monumentul Ostașului Român

Amintiri: bunicii

AmintiriBunicii erau 4. Câte 2 din partea fiecărui părinte. Locuiau la țară. În sate diferite. Orașele în care locuiau copiii le vizitau rar… Când li s-au născut nepoții s-au bucurat. Nepoții au crescut la bunici; unii mai mult, alții mai puțin.

Bunicii erau diferiți. O bunică făcea pâine în cuptor. Cealaltă bunică făcea prăjituri. Un bunic avea grijă de vie; celălalt bunic avea grijă de animale.

Gospodăriile bunicilor erau pline. Bunicii aveau găini și vaci. Ai mamei aveau un câine. Câinele fusese adus pentru una dintre nepoate. Când nepoții veneau în casa bunicilor, câinele era primul care-i auzea și alerga spre sat să-i întâmpine. Părinții tatei aveau și pisici. Numele lor, numele câinelor s-au șters din amintiri.

O bunică știa o poveste cu un prinț prefăcut în cerb. În casa celorlalți bunici o nepoată, care abia învața să citească, lectura o carte cu sfinți sau cu povești.

Când nepoții erau mici, bunicii nu păreau speciali. Toți copiii aveau bunici. Toți bunicii stăteau la țară. Toți copiii se duceau sâmbăta sau în vacanțe la bunici.

Când nepoții au crescut, bunicii au devenit speciali. Dar bunicii nu mai erau. Întâi s-au dus bunicii. Apoi bunicile. S-au dus în grabă, fără să dea cuiva de veste. Fără să-i lase pe copii sau pe nepoți să-și ia rămas bun.

Astăzi, copiii devin la rândul lor bunici. Nepoții au crescut mari. Unii au copiii, iar alții învață ori muncesc. Casa bunicilor e aproape întotdeauna goală. Dacă bunicii ar mai fi trăit, casa lor ar fi fost plină. Dar bunicii nu mai sunt. Pe ei i-au băgat în gropi adânci. Numele lor a fost scris pe cruci  și li s-au zidit morminte. Din când în când, copiii aprind lumânări în amintirea lor. Iar nepoții… nepoții se uită câteodată la pozele cu bunicii și încearcă să și aducă aminte.

Game over!

Unii au mers la vot, alţii au stat acasă. Unii au pus ştampila pe un candidat, alţii şi-au anulat votul. Unii au votat roşu, alţii albastru. Moldovenii i-au înjurat pe olteni, oltenii pe ardeleni, ardelenii pe moldoveni. Politicienii păreau mai sfinţi decât Dumnezeu. Peste o săptămână toate acestea vor fi uitate. Vorbele aruncate în vânt, sfaturile semi-docte ale vecinului, discuţiile cu semi-intelectualii de la serviciu/facultate vor fi uitate. Putem să ne întoarcem la discuţiile despre curve, copii idioţi, neveste proaste, bere, mici, fotbal şi handbal. Putem să ne gândim la cum ne vom umple coşurile de Crăciun cu grămezi de lucruri inutile şi la cum vom plăti facturile după sărbători.

Peste 5 ani ne vom reîntâlni la urne. Până atunci, game over!