La penitenciar!

Dacă e să-l credem pe profu`, suntem printre puţinii studenţi care au ocazia să facă practică în penitenciar. No bun, chestiile administrative nu ne privesc, aşa că mergem mai departe. Penitenciarul îi aproape de oraş, dar noi am reuşit să ne rătăcim. În propriul oraş, dar aşa se întâmplă când şi pasagerii şi şoferul sunt de sex feminin. După ce am găsit penitenciarul, ne-am adunat toţi cei 10 eroi şi am admirat minunata poartă maramureşeană, am intrat în curtea „facultăţii vieţii”. Domnii ofiţeri ne-au făcut instructajul ca la carte, ne-au spus că dacă încălcăm regulile primim şi noi un loc în minunata locaţie şi am trecut prin alte filtre; abia după toate astea ne-am întâlnit cu domnii deţinuţi şi ne-am făcut treaba noastră de studenţi aflaţi în practică. Deţinuţii aveau diverse condamnări, pentru diverse infracţiuni (de la evaziune fiscală la omor).

Practica la închisoare a avut ceva avantaje:

* ofiţerii au fost foarte amabili, serioşi şi dispuşi să ne răspundă la întrebări

* i-am observat pe deţinuţi în mediul penitenciar

* am vorbit cu deţinuţii

* am văzut condiţiile din penitenciar

* nu mi s-a părut nimic înspăimântător nici la instituţie, nici la personal, nici la deţinuţi

* am învăţat regulile de acces în penitenciar

Ce regrete am:

* a fost o perioada de practică relativ scurtă

P.S. Regretul real îi că noi nu avem deţinuţi de top cum au la Poarta Albă. Atunci chiar aveam ce povesti 

P.S.S. 70-80% din deţinuţi recidivează. Dacă (viitorii) asistenţi sociali o să ignore această categorie de clienţi, societatea noastră dragă va suferi crunt din multe puncte de vedere.

 

Cătuşe

Sursa

Asistenţă Socială? Ce dracu-i asta?

Cam asta îi întrebarea pe care o poţi citi în ochii multora când aud de asistenţă socială. Bineînţeles, întrebarea care le iese pe gură este mai aranjată: „Asistenţă Socială? Interesant… Şi, cam ce învăţaţi voi pe acolo?”

Primul lucru pe care toată lumea trebuie să îl înţeleagă este că asistent social nu-i doar nenea sau tanti care completează hârtiile pentru acordarea prestaţilor sociale. Dacă reuşim să ne obişnuim cu asta, putem să explicăm ce învaţă studenţii care studiază asistenţa socială (credeţi sau nu asistenţii sociali trebuie să aibă facultate, nu pile; adevărul adevărat îi că unii au doar pile, nu şi facultate, dar despre asta într-un alt post).

Bun, şi acum să povestim despre minunata meserie de asistent social şi despre ce învaţă studenţii.

La facultate învăţăm câte puţin din toate:
*psihologie – pentru că trebuie să înţelegem comportamentul, sentimentele, atitudinile, reacţiile clienţilor noştri
*psihopatologie – pentru că oamenii au tot felul de traume şi boli psihice pe care noi trebuie să le recunoaştem ca să-i putem îndrepta spre alţi specialişti
*consiliere – oamenii trebuie ajutaţi, sfătuiţi cum să îşi câştige independenţa
*sociologie – asistenţa socială priveşte societatea în ansamblul ei
*drept – legea îi în permanentă schimbare şi trebuie să fim mereu la zi cu legislaţia; dacă putem trebuie să o şi îmbunătăţim
*puţin despre religie – oamenii sunt credincioşii şi pe la ţară pentru cam contează ce zice popa (preotul adică)
*puţină cercetare – surprinzător, unii asistenţi sociali sunt cercetători, realizează studii în diverse domeniu, scriu cărţi
***şi altele: limbi străine, materii de specialitate, informatică, medicina socială, bioetică

Asistentul social nu-i doar nenea sau tanti care face dosarele de ajutor social sau „hârtiile de gaz”.
Asistentul social adevărat poate face şi hârţogărie, dar este şi psiholog, sociolog, consilier, cercetător, educator, profesor şi orice altceva au nevoie clienţii lui.
Asistentul social lucrează cu adulţii, cu copiii, cu bătrânii, cu soţiile bătute, cu drogaţii, cu vagabonzii, cu orfanii, cu cei abandonaţi, cu oamenii bolnavi şi cu oricine mai are nevoie de el.
Asta-i şmecheria cu asistenţa socială. Îi o profesie atât de complexă, încât îţi ia ore să explici ce învaţă un student şi ce trebuie să facă asistentul social.

Avantaje, dezavantaje

Avantajul televizorului este că atunci când te saturi ceea ce vezi sau auzi pe posturi apeși pe un buton și l-ai oprit.

Dezavantajul unor oameni este că atunci când te saturi de ceea ce spun sau fac nu ai un buton pe care să apeși pentru a-i putea opri.

Game over!

Unii au mers la vot, alţii au stat acasă. Unii au pus ştampila pe un candidat, alţii şi-au anulat votul. Unii au votat roşu, alţii albastru. Moldovenii i-au înjurat pe olteni, oltenii pe ardeleni, ardelenii pe moldoveni. Politicienii păreau mai sfinţi decât Dumnezeu. Peste o săptămână toate acestea vor fi uitate. Vorbele aruncate în vânt, sfaturile semi-docte ale vecinului, discuţiile cu semi-intelectualii de la serviciu/facultate vor fi uitate. Putem să ne întoarcem la discuţiile despre curve, copii idioţi, neveste proaste, bere, mici, fotbal şi handbal. Putem să ne gândim la cum ne vom umple coşurile de Crăciun cu grămezi de lucruri inutile şi la cum vom plăti facturile după sărbători.

Peste 5 ani ne vom reîntâlni la urne. Până atunci, game over!