Featured Image -- 1403

Un meci este castigat cu mult inainte de lumina reflectoarelor

Originally posted on Reportaje-Live:

meci   Stau mic in banca si astept subiectele si examenul. Este cel mai important examen din anul 1 de facultate. Ma uit cu ura dar si cu admiratie la profesoara de matematici speciale. Este cea mai buna din Romania si stiu ca este ultima ei sesiune in Romania motiv pentru care majoritatea colegilor mei isi blestema ghinionul de a nu fi scapat de ea mai repede. Va pleca definitiv in Franta sa predea la o universitate renumita. O urasc studenteste pentru ca stiu ca doar 5-7% vor lua acest examen din prima. O admir pentru ca este o somitate internationala in matematica si unul din cei mai buni si mai duri profesori pe care i-am cunoscut. Nu am invatat nimic. Stiu multa matematica, dar nu am invatat nimic pentru acest examen. Prietenii, distractiile si fetele frumoase nu m-au lasat. Ma mustra constiinta si ma gandesc cu groaza ca nu sunt…

View original 1,134 more words

Șah

Şah (Marin Sorescu)

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.
 
Şah

Amintiri: bunicii

AmintiriBunicii erau 4. Câte 2 din partea fiecărui părinte. Locuiau la țară. În sate diferite. Orașele în care locuiau copiii le vizitau rar… Când li s-au născut nepoții s-au bucurat. Nepoții au crescut la bunici; unii mai mult, alții mai puțin.

Bunicii erau diferiți. O bunică făcea pâine în cuptor. Cealaltă bunică făcea prăjituri. Un bunic avea grijă de vie; celălalt bunic avea grijă de animale.

Gospodăriile bunicilor erau pline. Bunicii aveau găini și vaci. Ai mamei aveau un câine. Câinele fusese adus pentru una dintre nepoate. Când nepoții veneau în casa bunicilor, câinele era primul care-i auzea și alerga spre sat să-i întâmpine. Părinții tatei aveau și pisici. Numele lor, numele câinelor s-au șters din amintiri.

O bunică știa o poveste cu un prinț prefăcut în cerb. În casa celorlalți bunici o nepoată, care abia învața să citească, lectura o carte cu sfinți sau cu povești.

Când nepoții erau mici, bunicii nu păreau speciali. Toți copiii aveau bunici. Toți bunicii stăteau la țară. Toți copiii se duceau sâmbăta sau în vacanțe la bunici.

Când nepoții au crescut, bunicii au devenit speciali. Dar bunicii nu mai erau. Întâi s-au dus bunicii. Apoi bunicile. S-au dus în grabă, fără să dea cuiva de veste. Fără să-i lase pe copii sau pe nepoți să-și ia rămas bun.

Astăzi, copiii devin la rândul lor bunici. Nepoții au crescut mari. Unii au copiii, iar alții învață ori muncesc. Casa bunicilor e aproape întotdeauna goală. Dacă bunicii ar mai fi trăit, casa lor ar fi fost plină. Dar bunicii nu mai sunt. Pe ei i-au băgat în gropi adânci. Numele lor a fost scris pe cruci  și li s-au zidit morminte. Din când în când, copiii aprind lumânări în amintirea lor. Iar nepoții… nepoții se uită câteodată la pozele cu bunicii și încearcă să și aducă aminte.

Quote

În ultimul timp, când aud de războaie, revolte, sau orice alt tip de încăierări, nu mă mai gândesc nici la istorie, nici la bani sau puteri mondiale, nici la soldaţi morţi ci mă gândesc la cei nevinovaţi şi în special la copiii care au murit doar pentru că erau acolo. Iar noi avem pretenţia de a ne numi lumea civilizată; suntem atât de civilizaţi încât îi transformăm în statistici şi ne bucurăm când spunem că victimele colaterale au fost puţine.

!

Despre educaţia incluzivă

Educaţia nu trebuie să ceva privilegiat, de care au parte doar cei aleşi. Educaţia este pentru toţi, mici sau mari, tineri sau bătrâni, obişnuiţi sau cu dizabilităţi.
Faptul că un copil nu este ca ceilalţi nu este un motiv întemeiat pentru a-l împiedica să meargă la o şcoală obişnuită. Bineînţeles, transformarea unei şcoli obişnuite într-o şcoală incluzivă este un proces lung şi costisitor, dar avantajele pe termen lung sunt cu mult mai importante.
Datoria noastră este să luptăm împotriva falselor motive, a mentalităţilor învechite a prejudecăţilor. Trebuie să susţinem, prin orice mijloace, integrarea tuturor copiilor în şcoala. Oamenii adevăraţi se formează doar prin educaţie, iar educaţia adevărată nu este formată doar din activităţi în care înveţi să scrii sau să citeşti.
Educaţia adevărată îţi dă şansa să devii OM, să-ţi asumi responsabilităţi, să îţi respecţi obligaţiile şi să fii parte integrantă a societăţii.